Ateneu 40. Bibliografie

Ateneu 40. Bibliografie
Festivalul National “George Bacovia”, Bacau 2004, aflat la editia a XXV-a, a prilejuit printre alte surprize placute doua aparitii editoriale de exceptie: “Ateneu 40. Bibliografie. 1964-2004” de Marilena Donea si “Bacaul literar” de Eugen Budau. Ambele lucrari marturisesc un spatiu al formelor culturale vii. Bacaul este pentru înca o data asezat pe harta oraselor cu o traditie culturala de anvergura.
Ma voi opri de-a lungul rândurilor ce urmeaza asupra primei lucrari citate mai sus. La împlinirea a 40 de ani de existenta, revistei “Ateneu” i se face un dar regal: o bibliografie proprie, un material indiscutabil “de trebuinta” pentru cei ce vor rascoli viitorul plecând de la constantele trecutului. Semnatara acestei lucrari are de altfel certe veleitati în munca de cercetare. Bacaul îi datoreaza Marilenei Donea câteva biobibliografii importante. Voi semnala aici macar cele dedicate lui Sergiu Adam, Ovidiu Genaru, culminând cu reusita deplina din 2001, anul în care iese de sub tipar biobibliografia “George Bacovia”, devenita între timp sursa de prim rang în cercetarea bacoviana. Succesul de atunci al cartii era prefatat de Gabriel Strempel – Membru de Onoare al Academiei Române si totodata directorul bibliotecii aceleasi institutii. Acesta vedea în Marilena Donea “bibliotecara de prestigiu a Bacaului, moldoveanca autentica în toate. Cercetatorii se vor putea folosi din plin, dupa aparitie, de toate elementele necesare studiilor si cercetarilor legate de viata si opera acestui mare neînteles din timpul vietii, creator fara egal de versuri si simboluri “. Felicitarile aduse autoarei la acea data, dublate de impactul deosebit pe care l-a avut cartea, faceau practic imposibil un alt succes în anii ce urmau. Si totusi, cei apropiati autoarei stiau ca ni se mai pregatea ceva. Ei bine, acest “ceva” este materializat astazi în lucrarea “Ateneu 40. Bibliografie”. Daca este sa urmarim afinitatile autoarei cu spatiul bacauan marcat de eterna prezenta a lui Bacovia, daca dorim sa ne amintim ca numele Sergiu Adam si Ovidiu Genaru sunt mai mult decât apropiate revistei “Ateneu”, atunci ne dam seama ca munca sustinuta de autoare urmeaza o viziune mai larga, de ansamblu. (bucuros întrevad / aflu ca Marilena Donea are în vedere si alte bibliografii). Cât despre legaturile lui Bacovia cu “Ateneul cultural” chiar nu cred ca mai este cazul sa discutam acum.
În august 1964 apare la Bacau revista “Ateneu”, continuatoarea de pe alte pozitii ideologice a “Ateneului cultural”. Aici se formeaza o grupare de scriitori, artisti, alti oameni de cultura, Bacaul devenind un laborator îndeosebi pentru creatia literara. Treptat, e simtita nevoia redescoperirii lui Bacovia. De-a lungul celor 40 de ani, “Ateneul” a contribuit decisiv la reconsiderarea operei sale. Pentru conformitate, îmi voi reaminti anul 1966 când revista aduce un prim omagiu substantial cu prilejul celor 85 de ani de la nasterea poetului. Urmeaza numarul din septembrie 1971, consacrat simbolistului bacauan. Tot acesta este si anul în care s-a organizat un Festival literar-artistic “George Bacovia”. Alte si alte numere ale revistei sunt dedicate poetului. Bacaul literar ramâne sub semnul lui Bacovia.
În lipsa unei asemenea perspective, cartea în dicutie nu poate fi apreciata la justa ei valoare. Revin la gândul-obsesie cu care am primit primele exemplare din tipografie: contactul cu lucrarea trebuie fundamental contextualizat iar pentru “pretiosi” realizat cu instrumentele intertextualitatii. Având toate acestea drept puncte de reper, nu ne mai ramâne decât sa ne reapropiem de lucrarea propriu-zisa.
Alcatuita din doua volume ce însumeaza 843 de pagini, informatia prezentata este structurata în 12 capitole mari (1. Literatura; 2. Arta; 3. Cultura. Civilizatie. Viata spirituala; 4. Educatie. Învatamânt. Metodica; 5. Sarbatori. Aniversari. Comemorari; 6. Stiinta; 7. Probleme politice, economice si sociale; 8. Sport. Turism; 9. Miscelanea; 10. Iconografie; 11. Indice de nume; 12. Addenda) care la rândul lor însumeaza 68 de diviziuni si subdiviziuni. Ordinea stabilita este prin urmare tematica iar “încadrarea descrierilor s-a facut dupa tematica predominanta a articolului respectiv, interferarea ideilor si sferelor culturale abordate obligându-ma sa operez trimiteri la alte capitole, pe care le-am inserat la sfârsitul acestora, enumerând pozitiile în cuprinsul carora se gasesc informatii care ating acel obiect. […] Pe parcursul întregii lucrari s-a respectat ordinea alfabetica a numelor de autori, iar pentru fiecare autor, ordinea cronologica a aparitiei materialelor în revista”. Am dorit sa las cuvintele autoarei pentru a explica structura volumelor si mai ales pentru a marturisi vointa de exactitate. Precum un metronom, Marilena Donea tine sa aduca lamuriri suplimentare si în ceea ce priveste exceptiile. Trimiterile catre articolele publicate în “Ateneu” sunt realizate în 7467 de indici bibliografici. Pe lânga toate acestea, surprinde fie “Indicele de nume” care se întinde în 111 pagini, fie “Addenda” extrem de bogata care cuprinde date referitoare la suplimentele revistei “Ateneu”, redactorii sefi, editorii revistei, sediile acesteia precum si formatul, ritmul de aparitie ori paginatia. La sfârsitul celui de-al doilea volum gasim 15 pagini cu ilustratii ce readuc în prezent oamenii apropiati revistei (redactori, editori, colaboratori) ori clipe de neuitat ale momentelor deosebite imortalizate de aparatul de fotografiat. Singura parte care se cere a fi completata ulterior (chiar la sugestia autoarei, printr-o lucrare de sine statatoare) este “Cronologia” ce urmeaza imediat “Prefetei”. În aceasta sectiune autoarea trece în revista succint evenimentele de marca ale “Ateneului”. Sunt semnalate si numerele dedicate unor personalitati culturale consacrate pe plan national. Pentru toate acestea, materialul bibliografic consultat este demn de cartea recordurilor. Sa retinem macar cele 411 numere de revista care însumeaza în total 6630 pagini publicate între august 1964-decembrie 2003. Autoarea îsi fundamenteaza opera plecând de la premiza ca revista traverseaza patru perioade distincte: 1964-1974; 1974-1982; 1982-1989; 1990-2003. Liniile de demarcatie sunt trasate de viziuni manageriale ori de strategiile proprii de dezvoltare ale redactorilor sefi. Peste toate însa, troneaza “Gruparea Ateneu” care, asa cum afirma regretatul Vasile Sporici, este “cel mai reprezentativ fenomen artistic afirmat pe aceste meleaguri de la ivirea lui Bacovia”.
Nu sunt nici pe departe un cautator de senzatii tari iar cantitatea nu-mi suscita în general interesul. De data aceasta însa, cifrele impresionante, alaturi de o structura riguroasa, bine gândita si asezata în pagina, realizeaza la un loc portretul real, nedeformat al unei institutii culturale de prestigiu: Revista “Ateneu”.
Sper din toata inima sa nu sune a lauda nefondata dar, în urma unei consultari atente, cercetatorului i se pot prefigura orizonturi nebanuite. Mizez tocmai pe aceste deschideri pentru a scoate lucrarea de sub semnul provincialismului. Bacaul cultural privit prin ochii lui Bacovia si longevitatea “Ateneului” sunt puncte de referinta pentru însasi identitatea culturala nationala. “Cartea locului” pare sa faca deliciul începutului noului secol: Bacaul are o biobliografie “George Bacovia”, o bibliografie “Ateneu”, un “dosar Bacovia” recent completat prin al doilea volum al criticului Constantin Calin cât si alte lucrari ori articole ce împreuna îl reafirma continuu.
Prin profesionalismul probat, Marilena Donea face figura carturarului de altadata pentru care nu conteaza propriul succes (de altfel, în “Prefata” autoarea aminteste si de alte încercari înspre acelasi subiect facute de colegii domniei sale) ci mai degraba finalitatea unui efort intelectual deosebit. Pentru toate acestea, Marilena Donea a primit în cadrul Festivalului National “George Bacovia” 2004 “Premiul pentru cercetare în domeniul bibliografiei”. Nu înainte de a mai mentiona ca lucrarea a aparut cu sprijinul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Bacau cât si a Bibliotecii Judetene “Costache Sturdza” Bacau, voi închide aceasta micro-cronica cu câteva cuvinte rostite de autoare la momentul lansarii cartii: “În ultima vreme, George Bacovia si revista <<Ateneu>> au fost subiectele predilecte ale demersurilor mele bibliografice, pe care le-am finalizat, din fericire, prin tiparirea a doua lucrari de gen… […] Stiu ca rostul acestor lucrari nu este de a-mi cultiva propria vanitate, ci de a fi instrumente de lucru pentru cercetatorii în domeniul istoriei literare. […] Multumesc juriului si <<Ateneului>>, revista pentru care voi avea mereu slabiciunile unei persoane îndragostite pâna la capat”.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s